demarcațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMARCAȚIÚNE s. f. v. demarcație.demarcațiune (Dicționar de neologisme, 1986)DEMARCAȚIÚNE s.f. v.
demarcație.
demarcațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*demarcațiúne f. (fr.
démarcation). Acțiunea de a demarca, separațiune, hotărnicire, demilitațiune.
Linie de demarcațiune, linie de separațiune, hotar. – Și -
áție.demarcațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)demarcați(un)e f. separațiune. distincțiune:
a stabili o strictă demarcațiune.demarcațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMARCAȚIÚNE s. f. v. demarcație.