demarca - explicat in DEX

demarca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEMARCÁ, demarchéz, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. – Din fr. démarquer.

demarca (Dicționar de neologisme, 1986)
DEMARCÁ vb. I. 1. tr. A însemna printr-o linie de demarcație; a mărgini, a separa, a delimita, a hotărnici. 2. refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. [< fr. démarquer, it. demarcare].

demarca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEMARCÁ vb. I. tr. a însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a separa. II. refl. (sport) a scăpa de sub supravegherea adversarului. (< fr. démarquer)

demarca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!demarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 demarcheáză/demárcă

demarca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEMARCÁ, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. [Prez. ind. și: demárc] — Din fr. démarquer.