demarcat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMARCÁT, -Ă, demarcați, -te, adj. 1. (Despre suprafețe, spații etc.) Care este delimitat printr-o linie de demarcație.
2. (Despre sportivi angajați într-un meci, într-o întrecere) Care a scăpat de sub urmărirea adversarului. –
V. demarca.demarcat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMARCÁT, -Ă, demarcați, -te, adj. 1. (Despre suprafețe, spații etc.) Care este delimitat printr-o linie de demarcație.
2. (Despre sportivi angajați într-un meci, într-o întrecere) Care a scăpat de sub urmărirea adversarului. —
V. demarca.