demarare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMARÁRE, demarări, s. f. Acțiunea de
a demara și rezultatul ei; demaraj. –
V. demara.demarare (Dicționar de neologisme, 1986)DEMARÁRE s.f. Acțiunea de a demara; demaraj. [<
demara].
demarare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demaráre s. f.,
g.-d. art. demarắrii; pl. demarắridemarare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMARÁRE, demarări, s. f. Acțiunea de
a demara și rezultatul ei; demaraj. —
V. demara.