demarcație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMARCÁȚIE, demarcații, s. f. Delimitare, despărțire, separare. ♦ Operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau linia despărțitoare dintre două suprafețe de teren. ◊
Linie de demarcație = linie care desparte două țări sau două suprafețe de teren. [
Var.:
demarcațiúne s. f.] – Din
fr. démarcation.demarcație (Dicționar de neologisme, 1986)DEMARCÁȚIE s.f. Despărțire, separare, delimitare; demarcare. ◊
Linie de demarcație = linie care desparte două teritorii sau (
fig.) două noțiuni. [Gen.
-iei, var.
demarcațiune s.f. / cf. fr.
démarcation, it.
demarcazione].
demarcație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMARCÁȚIE s. f. delimitare, despărțire, separare. ◊ operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau linia despărțitoare dintre două suprafețe de teren. ♦ linie de ~ = linie care desparte două teritorii sau (fig.) două noțiuni. (< fr.
démarcation)
demarcație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demarcáție (-ți-e) s. f.,
art. demarcáția (-ți-a), g.-d. art. demarcáției; pl. demarcáții, art. demarcáțiile (-ți-i-)demarcație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMARCÁȚIE, demarcații, s. f. Delimitare, despărțire, separare. ♦ Operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau linia despărțitoare dintre două suprafețe de teren. ◊
Linie de demarcație = linie care desparte două țări sau două suprafețe de teren. [
Var.:
demarcațiúne s. f.] — Din
fr. démarcation.