demara - explicat in DEX

demara (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEMARÁ, demarez, vb. I. 1. Intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune în mișcare, a porni. 2. Tranz. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. Intranz. Fig. (Sport) A-și lua avânt, a porni în viteză (într-o cursă). – Din fr. démarrer.

demara (Dicționar de neologisme, 1986)
DEMARÁ vb. I. 1. tr. A porni, a pune în mișcare (mașini, motoare). 2. tr. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. intr. (Fig.; sport) A porni cu avânt, în viteză. [< fr. démarrer].

demara (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEMARÁ vb. I. tr. a dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). II. intr. 1. (despre autovehicule, motoare etc.) a se pune în mișcare, a porni. 2. (fig.; despre un sportiv participant la o cursă) a porni cu avânt, în viteză, a țâșni; (despre o acțiune, o afacere) a începe. (< fr. démarrer)

demara (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
demará (a ~) vb., ind. prez. 3 demareáză

demara (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEMARÁ, demarez, vb. I. 1. Intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune în mișcare, a porni. 2. Tranz. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. Intranz. Fig. A-și lua avânt, a porni în viteză — Din fr. démarrer.