definitivat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFINITIVÁT s. n. (Rar) Definitivare. ♦ Examen dat în scopul obținerii numirii definitive în învățământul elementar sau mediu. –
V. definitiva.definitivat (Dicționar de neologisme, 1986)DEFINITIVÁT, -Ă adj. Care este definitiv, care este stabilit definitiv. //
s.n. Examen dat în scopul numirii definitive în învățământul elementar sau mediu. [<
definitiva].
definitivat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEFINITIVÁT s. n. faptul de a definitiva. ◊ grad didactic care se obține de un profesor sau învățător pe baza unei inspecții speciale și a unui examen, după un stagiu de activitate didactică. (< definitiva)
definitivat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)definitivát s. n.definitivat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFINITIVÁT s. n. Definitivare. ♦ Examen dat în scopul obținerii numirii definitive în învățământul elementar sau mediu. —
V. definitiva.