definitoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFINITÓRIU, -IE, definitorii, adj. Care definește, care caracterizează, de definiție;
p. ext. caracteristic. – Din
fr. définitoire.definitoriu (Dicționar de neologisme, 1986)DEFINITÓRIU, -IE adj. Care definește. [Pron.
-riu, pl.
-ii. / cf. fr.
définitoire].
definitoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEFINITÓRIU, -IE adj. care definește, care caracterizează; (p. ext.) caracteristic, specific, propriu. (< fr.
définitoire)
definitoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)definitóriu [
riu pron. ryu]
adj. m.,
f. definitórie (-ri-e); pl. m. și
f. definitóriidefinitoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFINITÓRIU, -IE, definitorii, adj. Care definește, care caracterizează, de definiție;
p. ext. caracteristic. — Din
fr. définitoire.