definitiva - explicat in DEX

definitiva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEFINITIVÁ, definitivez, vb. I. Tranz. A da o formă definitivă; a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să rămână definitiv într-un post. – Din definitiv.

definitiva (Dicționar de neologisme, 1986)
DEFINITIVÁ vb. I. tr. A da formă definitivă. ♦ A stabili definitiv pe cineva într-un post. [< definitiv + -a].

definitiva (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEFINITIVÁ vb. tr. 1. a da formă definitivă unui obiect, unei lucrări etc. 2. a stabili definitiv pe cineva într-un post. (< definitiv)

definitiva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
definitivá (a ~) vb., ind. prez. 3 definitiveáză

definitiva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEFINITIVÁ, definitivez, vb. I. Tranz. A da o formă definitivă; a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să rămână definitiv într-un post. — Din definitiv.