deflagrant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFLAGRÁNT, -Ă, deflagranți, -te, adj. (Despre un combustibil sau un exploziv) Care arde prin deflagrație. – Din
fr. déflagrant.deflagrant (Dicționar de neologisme, 1986)DEFLAGRÁNT, -Ă adj. (
Rar) Care are proprietatea de a produce o ardere cu explozie și zgomot. [< fr.
déflagrant].
deflagrant (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEFLAGRÁNT, -Ă adj. care produce ardere cu explozie și zgomot. (< fr.
déflagrant)
deflagrant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deflagránt (de-fla-grant) adj. m.,
pl. deflagránți; f. deflagrántă, pl. deflagrántedeflagrant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFLAGRÁNT, -Ă, deflagranți, -te, adj. (Despre un combustibil sau un exploziv) Care arde prin deflagrație. — Din
fr. déflagrant.