cuminți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUMINȚÍ, cumințesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept. – Din
cuminte.cuminți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cumințí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cumințésc, imperf. 3
sg. cumințeá; conj. prez. 3
să cumințeáscăcuminți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUMINȚÍ, cumințesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept. — Din
cuminte.cumințì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cumințì v. a se înțelepți.