cuminți - explicat in DEX

cuminți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUMINȚÍ, cumințesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept. – Din cuminte.

cuminți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cumințí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumințésc, imperf. 3 sg. cumințeá; conj. prez. 3 să cumințeáscă

cuminți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUMINȚÍ, cumințesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept. — Din cuminte.

cumințì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cumințì v. a se înțelepți.