cumetri - explicat in DEX

cumetri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUMETRÍ, cumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se înrudi cu cineva printr-o relație de cumetrie, a deveni cumătru (1) cu cineva. – Din cumătru.

cumetri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!cumetrí (a se ~) (pop.) (-me-tri) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cumetréște, imperf. 3 sg. se cumetreá; conj. prez. 3 să se cumetreáscă

cumetri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUMETRÍ, cumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se înrudi cu cineva printr-o relație de cumetrie, a deveni cumătru (1) cu cineva. — Din cumătru.