cumetrie - explicat in DEX

cumetrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUMETRÍE, cumetrii, s. f. (Pop.) 1. Relație de înrudire între cumetri sau cumetre; calitatea de cumătru sau de cumătră. 2. Petrecerea, ospățul de la botez. [Var.: (reg.) cumătríe s. f.] – Cumătru + suf. -ie.

cumetrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cumetríe (pop.) (-me-tri-) s. f., art. cumetría, g.-d. art. cumetríei; pl. cumetríi, art. cumetríile

cumetrie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cumetrie f. 1. calitatea cumătrului și raportul între cumetri; 2. un fel de încuscrire prin căsătorie între rudele bărbatului și ale femeii; 3. fam. masă făcută după ce nașul scaldă copilul de curând botezat; 4. petrecerea făcută împreună cu alții.

cumetrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUMETRÍE, cumetrii, s. f. (Pop.) 1. Relație de înrudire între cumetri sau cumetre; calitatea de cumătru sau de cumătră. 2. Petrecerea, ospățul de la botez. [Var.: (reg.) cumătríe s. f.] — Cumătru + suf. -ie.