cultist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CULTÍST, -Ă, cultiști, -ste, adj. Care adoptă cultismul; de cultism. – Din
fr. cultiste.cultist (Dicționar de neologisme, 1986)CULTÍST, -Ă adj. Referitor la cultism. [< fr.
cultiste].
cultist (Marele dicționar de neologisme, 2000)CULTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al cultismului (1). (< fr.
cultiste)
cultist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CULTÍST, -Ă, cultiști, -ste, adj. Care adoptă cultismul; de cultism. — Din
fr. cultiste.