cultism - explicat in DEX

cultism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CULTÍSM, cultisme, s. n. Afectare, bogăție căutată, artificială a stilului. ♦ Greșeală de limbă a cărei origine o constituie dorința de a se exprima mai literar, mai puțin banal. – Din fr. cultisme.

cultism (Dicționar de neologisme, 1986)
CULTÍSM s.n. 1. Bogăție, afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism. ♦ Greșeală de limbă a cărei origine o constituie dorința de a se exprima mai literar, mai puțin banal. 2. Cuvânt introdus în limbă pe cale cultă; împrumut cult, opus celui popular. [< fr. cultisme].

cultism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CULTÍSM s. n. 1. afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism. 2. greșeală de limbă a cărei origine o constituie dorința vorbitorilor de a se exprima mai literar, mai puțin banal. 3. cuvânt introdus în limbă pe cale cultă. (< fr. cultisme)

cultism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cultísm s. n., (greșeli, cuvinte) pl. cultísme

cultism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CULTÍSM, cultisme, s. n. Afectare, bogăție căutată, artificială a stilului. ♦ Greșeală de limbă a cărei origine o constituie dorința de a se exprima mai literar, mai puțin banal. — Din fr. cultisme.