cultivare - explicat in DEX

cultivare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CULTIVÁRE, cultivări, s. f. Acțiunea de a (se) cultiva; lucrarea pământului; educare, instruire, dezvoltare. – V. cultiva.

cultivare (Dicționar de neologisme, 1986)
CULTIVÁRE s.f. Acțiunea de a (se) cultiva și rezultatul ei; lucrarea pământului; (fig.) instruire, dezvoltare. [< cultiva].

cultivare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cultiváre s. f., g.-d. art. cultivắrii; pl. cultivắri

cultivare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CULTIVÁRE, cultivări, s. f. Acțiunea de a (se) cultiva. 1. Lucrarea pământului. 2. Fig. Educare, instruire, dezvoltare. — V. cultiva.