cultic(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CÚLTIC, -Ă,cultici, -ce, adj. (Rar) De cult1. – Cult1 + suf. -ic.
cultic(Dicționar de neologisme, 1986) CÚLTIC, -Ăadj. (Rar) De cult (1) [în DN]. [Cf. germ. kultisch].
cultic(Marele dicționar de neologisme, 2000) CÚLTIC, -Ăadj. de cult1. (< germ. kultisch)
cultic(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CÚLTIC, -Ă,cultici, -ce, adj. (Rar) De cult1. — Cult1 + suf. -ic.