cultiva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CULTIVÁ, cultív, vb. I.
1. Tranz. A lucra pământul spre a-l face să dea roade. ♦ A semăna plante; a îngriji și a recolta plante agricole.
2. Tranz. Fig. A se ocupa cu râvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte. ♦ A căuta să câștige sau să mențină prietenia, bunăvoința, încrederea cuiva.
3. Refl. și
tranz. A (se) instrui. – Din
fr. cultiver, lat. cultivare.cultiva (Dicționar de neologisme, 1986)CULTIVÁ vb. I. tr. A lucra pământul pentru a-l face să rodească. ♦ A semăna și a îngriji plante.
2. tr. (
fig.) A se ocupa intens de ceva; a citi cu pasiune un scriitor, o operă.
3. refl., tr. A (se) instrui, a (se) educa. [P.i.
cultív, var.
cultivi vb. IV. / < fr.
cultiver].
cultiva (Marele dicționar de neologisme, 2000)CULTIVÁ vb. I. tr. 1. a lucra pământul pentru a-l face să rodească. ◊ a semăna și a îngriji plante. 2. (fig.) a se ocupa intens de ceva; a citi cu pasiune un scriitor, o operă; a întreține relații bune cu cineva. II. refl., tr. a-(și) îmbogăți spiritul, a (se) instrui, a învăța. (< fr.
cultiver, lat.
cultivare)
cultiva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cultivá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
cultívăcultivà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cultivà v.
1. a lucra pământul spre a-l face mănos;
2. a îngriji mai mult de unele producțiuni ale solului:
a cultiva florile; 3. fig. a se ocupa sârguitor:
a cultiva artele; 4. a întreține:
a cultiva prietenia cuiva.cultiva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CULTIVÁ, cultív,vb. I.
1. Tranz. A lucra pământul spre a-l face să dea roade. ♦ A semăna plante; a îngriji și a recolta plante agricole.
2. Tranz. Fig. A se ocupa cu râvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte. ♦ A căuta să câștige sau să mențină prietenia, bunăvoința, încrederea cuiva.
3. Refl. și
tranz. A (se) instrui. — Din
fr. cultiver, lat. cultivare.