cugetător - explicat in DEX

cugetător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUGETĂTÓR, -OÁRE, cugetători, -oare, s. m. și f. Gânditor. – Cugeta + suf. -ător.

cugetător (Dicționaru limbii românești, 1939)
cugetătór, -oáre adj. Care cugetă bine. Liber-cugetător, care nu recunoaște nicĭ o autoritate în materie de religiune.

cugetător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cugetătór s. m., pl. cugetătóri

cugetător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cugetător a. și m. cel ce cugetă, ale cărui cugetări sunt serioase, profunde; liber-cugetător, care nu recunoaște nicio autoritate în materie de opiniuni religioase.

cugetător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUGETĂTÓR, -OÁRE, cugetători, -oare, s. m. și f. Gânditor. — Cugeta + suf. -ător.