cucerit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUCERÍT, -Ă, cuceriți, -te, adj. 1. (Despre teritorii) Care a fost ocupat cu forța armelor.
2. (Despre
trofee,
titluri etc.) Câștigat.
3. (Despre oameni) Care este atras foarte puternic de cineva sau de ceva. –
V. cuceri.cucerit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUCERÍT, -Ă, cuceriți, -te, adj. 1. (Despre teritorii) Care a fost ocupat cu forța armelor.
2. (Despre trofee, titluri etc.) Câștigat.
3. (Despre oameni) Care este atras foarte puternic de cineva sau de ceva. —
V. cuceri.