cucerie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CUCERÍE s. f. (Înv.) Cucernicie. – Cuceri + suf. -ie.
cucerie(Dicționaru limbii românești, 1939) cuceríe f. Vechĭ. Evlavie, cucernicie.
cucerie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cuceríe (înv.) s. f., art. cucería, g.-d. cuceríi, art. cuceríei
cucerie(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) cucerie f. evlavie: Domnul sărută crucea cu multă cucerie Od.
cucerie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CUCERÍE s. f. (Înv.) Cucernicie. — Cuceri + suf. -ie.