cuceri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUCERÍ, cuceresc, vb. IV.
I. Tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin luptă susținută; A câștiga.
2. Fig. A-și atrage simpatia, a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva.
II. Tranz. și
refl. (
Înv.) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. –
Lat. *conquerire(=
conquirere).
cuceri (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cucerí (cucerésc, cucerít), vb. –
1. A cuprinde, a supune, a ocupa un teritoriu prin arme. –
2. (
Refl.) A se supune, a se preda, a omagia. –
3. (
Refl.) A se umili, a implora cu umilință.
Lat. *conquaerĕre, în loc de
conquirĕre (Pușcariu 425; Candrea-Dens., 318; REW 2155; DAR);
cf. prov. conquerer, fr. conquérir. Sensul 1 este
neol., din
fr. conquérir. Evoluția care indică sensul 2 pare normală, fără să fie necesară ipoteza unei influențe
sl., presupusă de Candrea-Dens. –
Der. cucerit, adj. (umil; pios);
cuceritor, adj. (care cucerește);
cucerie, s. f. (
înv., simplitate, umilință; pioșenie);
cuceritură, s. f. (
înv., respect nemărginit);
necucerit, adj. (arogant);
cucernic, adj. (respectuos; cinstit; pios);
cucernicie, s. f. (pioșenie, evlavie);
cucernicește, adv. (evlavios).
cuceri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cucerí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cucerésc, imperf. 3
sg. cucereá; conj. prez. 3
să cucereáscăcuceri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUCERÍ, cuceresc, vb. IV.
I. Tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A dobândi ceva prin luptă susținută; a câștiga.
2. Fig. A-și atrage simpatia, a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva.
II. Tranz. și
refl.(
Înv.) A (se) supune, a (se) închina; a (se)ruga umilindu-se. —
Lat. *conquerire (=
conquirere).
cucerì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cucerì v.
1. a supune cu: puterea armelor:
Romanii cuceriseră mai toate țările; 2. a închina:
Sobieski cere, ca să-i cuceriți cetatea AL.;
3. a se umili (învechit):
ne rugăm și ne cucerim; 4. fig. a-și atrage iubirea sau simpatia cuiva:
privirea lui te cucerește. [Lat. CONQUERI, a se plânge tare; sensurile 1 și 4 au foșt modelate după fr.
conquérir].