cubist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUBÍST, -Ă, cubiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține cubismului, privitor la cubism, care se conformează regulilor și formelor cubismului.
2. S. m. și
f. Adept al cubismului. – Din
fr. cubiste.cubist (Dicționar de neologisme, 1986)CUBÍST, -Ă adj. Referitor la cubism; conform regulilor și formulelor cubismului. //
s.m. și f. Artist care practică cubismul. [Cf. fr.
cubiste].
cubist (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUBÍST, -Ă I.
adj. referitor la cubism; conform principiilor estetice ale cubismului. II. s. m. f. artist care practică cubismul. (< fr.
cubiste)
cubist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cubíst adj. m.,
s. m.,
pl. cubíști; adj. f.,
s. f. cubístă, pl. cubístecubist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUBÍST, -Ă, cubiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține cubismului, privitor la cubism; care se conformează regulilor și formelor cubismului.
2. S. m. și
f. Adept al cubismului. — Din
fr. cubiste.