cubilou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUBILÓU, cubilouri, s. n. Cuptor vertical cilindric, format dintr-o manta de tablă căptușită cu cărămidă refractară, în care se încălzește metalul împreună cu combustibilul și cu materialele auxiliare, pentru a obține fuziunea metalului sau pentru topirea și turnarea lui în forme. – Din
fr. cubilot.cubilou (Dicționar de neologisme, 1986)CUBILÓU s.n. Cuptor în formă de coș, folosit pentru fuziunea fontei. [Pron.
-lou. / < fr.
cubilot].
cubilou (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUBILÓU s. n. cuptor vertical, folosit în turnătorii pentru topirea fontei. (< fr.
cubilot)
cubilou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cubilóu s. n.,
art. cubilóul; pl. cubilóuricubilou (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUBILÓU, cubilouri, s. n. Cuptor vertical cilindric, format dintr-o manta de tablă căptușită cu cărămidă refractară, utilizat în turnătorii. — Din
fr. cubilot.