cubitus - explicat in DEX

cubitus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÚBITUS s. n. Os lung care, împreună cu radiusul, formează scheletul antebrațului. – Din fr., lat. cubitus.

cubitus (Dicționar de neologisme, 1986)
CÚBITUS s.n. Osul cel mai mare al antebrațului. ♦ Cot; ulnă. [< lat., fr. cubitus].

cubitus (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÚBITUS s. n. os lung, partea internă a antebrațului; ulnă. (< fr., lat. cubitus)

cubitus (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cúbitus n. Anat. Numele latin al cotuluĭ, osul cel maĭ gros din cele doŭă ale antebrațuluĭ. V. cot.

cubitus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cúbitus s. n., art. cúbitusul

cubitus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÚBITUS s. n. Os lung care, împreună cu radiusul, formează scheletul antebrațului. — Din fr., lat. cubitus.