cubiculum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUBÍCULUM, cubiculumuri, s. n. Cameră de dormit în locuințele romane;
p. ext. cameră sepulcrală într-o catacombă. – Din
lat. cubiculum.cubiculum (Dicționar de neologisme, 1986)CUBÍCULUM s.m. Cameră de culcare în casele romane; dormitor. ♦ Cameră mortuară din galeriile catacombelor. [Pl.
-muri. / < lat.
cubiculum].
cubiculum (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUBÍCULUM s. n. 1. cameră de culcare în casele romane. ◊ camera mortuară în galeriile catacombelor. 2. (în Imperiul Bizantin) cancelaria personală a împăratului. (< lat.
cubiculum)
cubiculum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cubículum s. n.,
pl. cubículumuricubiculum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUBÍCULUM, cubiculumuri, s. n. Cameră de dormit în locuințele romane;
p. ext. cameră sepulcrală într-o catacombă. —
Din lat. cubiculum.