cubital (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUBITÁL, -Ă, cubitali, -e, adj. Care ține de cubitus. – Din
fr. cubital.cubital (Dicționar de neologisme, 1986)CUBITÁL, -Ă adj. Care ține de cubitus, al cubitusului. [< fr.
cubital].
cubital (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUBITÁL, -Ă adj. al cubitusului; ulnar. (< fr.
cubital)
cubital (Dicționaru limbii românești, 1939)*cubitál, -ă adj. (lat.
cubitalis, d.
cúbitus, cot).
Anat. De la cot:
mușchĭ cubital.cubital (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cubitál adj. m.,
pl. cubitáli; f. cubitálă, pl. cubitálecubital (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUBITÁL, -Ă, cubitali, -e, adj. Care ține de cubitus. — Din
fr. cubital.