cubicular - explicat in DEX

cubicular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUBICULÁR, cubiculari, s. m. Sclav care avea grijă de camera de culcare a stăpânului. ♦ Demnitar roman care se ocupa de camera de culcare a împăraților. – Din lat. cubicularius, fr. cubiculaire.

cubicular (Dicționar de neologisme, 1986)
CUBICULÁR s.m. Sclav care îngrijea de camera de culcare. ♦ Demnitar roman care se ocupa de camera de culcare a împăraților. // adj. (Rar) De culcat. [< lat. cubicularius, cf. fr. cubiculaire].

cubicular (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CUBICULÁR s. m. 1. (ant.) sclav care îngrijea de camera de culcare. 2. demnitar roman care se ocupa de camera de culcare a împăraților. 3. (în Bizanț) funcționar de rang înalt. (< lat. cubicularius, fr. cubiculaire)

cubicular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cubiculár s. m., pl. cubiculári

cubicular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUBICULÁR, cubiculari, s. m. Sclav care avea grijă de camera de culcare a stăpânului. ♦ Demnitar roman care se ocupa de camera de culcare a împăraților. — Din lat. cubicularius, fr. cubiculaire.