cubic - explicat in DEX

cubic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÚBIC, -Ă, cubici, -ce, adj. De forma unui cub (1), Privitor la cub. ◊ Zahăr cubic = zahăr în formă de mici paralelipipede regulate, cu baza pătratică. ♦ Care conține puterea a treia a unei mărimi. – Din fr. cubique, lat. cubicus.

cubic (Dicționar de neologisme, 1986)
CÚBIC, -Ă adj. Referitor la cub; ca un cub. ◊ Zahăr cubic = zahăr în formă de mici prisme regulate. [Cf. fr. cubique].

cubic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÚBIC, -Ă I. adj. referitor la cub; în formă de cub. ♦ sistem ~ = sistem de cristalizare care prezintă câte patru axe de simetrie. II. s. f. (mat.) curbă de gradul al treilea. (< fr. cubique)

cubic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cúbic, -ă adj. (lat. cúbicus, vgr. kybikós). Relativ la cub: rădăcina cubică. În formă de cub saŭ apropiat de forma cubuluĭ: pavaj de peatră [!] cubică (în realitate, e în formă de paralelipiped, ca și zahăru numit „cubic”, care, maĭ rar, se fabrică și'n formă exact cubică).

cubic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cúbic adj. m., pl. cúbici; f. cúbică, pl. cúbice

cubic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cubic a. 1. ce ține de cub: figură cubică; 2. rădăcină cubică a unui număr care, ridicată la cub dă numărul propus: 3 e rădăcina cubică a lui 27.

cubic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÚBIC, -Ă, cubici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De forma unui cub (1), privitor la cub. ◊ Zahăr cubic = zahăr în formă de mici paralelipipede regulate, cu baza pătratică. ♦ Care conține puterea a treia a unei mărimi. 2. S. f. (Mat.) Curbă care reprezintă, într-un sistem de coordonate carteziene, o ecuație de gradul trei. — Din fr. cubique, lat. cubicus.