ctitori - explicat in DEX

ctitori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a funda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor.

ctitori (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă

ctitori (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. — Din ctitor.