ctitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și
f. Persoană care suportă în total sau în parte cheltuielile pentru
ridicarea și
înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri;
p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din
sl. ktitorŭ.