ctitoricesc - explicat in DEX

ctitoricesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CTITORICÉSC, -EÁSCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor sau la ctitorie. – Ctitor + suf. -icesc.

ctitoricesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
ctitoricésc, -eáscă adj. (vsl. ktitoričeskiĭ). Vechĭ. De ctitor.

ctitoricesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ctitoricésc (rar) adj. m., f. ctitoriceáscă; pl. m. și f. ctitoricéști

ctitoricesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CTITORICÉSC, -EÁSCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor ori la ctitorie. — Ctitor + suf. -icesc.