ctitorie - explicat in DEX

ctitorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CTITORÍE, ctitorii, s. f. Biserică, mănăstire, instituție întemeiată de un ctitor. – Ctitor + suf. -ie.

ctitorie (Dicționaru limbii românești, 1939)
ctitoríe f. (d. ctitor). Vechĭ. Calitatea de ctitor.

ctitorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ctitoríe s. f., art. ctitoría, g.-d. art. ctitoríei; pl. ctitoríi, art. ctitoríile

ctitorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CTITORÍE, ctitorii, s. f. Biserică, mănăstire, instituție întemeiată de un ctitor. — Ctitor + suf. -ie.