crucnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRÚCNĂ, crucne, s. f. Bară de oțel, cu mâner în formă de ochi, cu care se scutură zgura de pe vatra cuptorului ori cu care se amestecă baia de metal topit la fabricarea oțelului. – După
germ. Krücke.