crud (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRUD, -Ă, cruzi, -de, adj. I. 1. (Despre alimente) Care n-a fost (suficient) supus acțiunii focului; nefiert, nefript, necopt (suficient).
2. (Despre fructe) Neajuns la maturitate; verde. ♦ (Despre plante sau părți ale lor) Care este încă în dezvoltare; fraged. ♦ (Despre ființe) În vârstă fragedă, tânăr; plăpând.
3. (Despre unele materiale) Brut, neprelucrat.
II. Fig. 1. (Despre ființe și manifestările lor) Care simte plăcere când vede pe altul suferind; neomenos, nemilos. ♦ Vitreg, rău.
2. Violent, sângeros, intens.
Luptă crudă. –
Lat. crudus.crud (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)crud (crúdă), adj. –
1. Nefiert, nefript, necopt. –
2. Verde, necopt. –
3. Fraged, tînăr. –
4. (Înv.) Recent, proaspăt. –
5. Brut, neprelucrat. –
6. Nemilos, neomenos. –
Mr.,
megl. crud. Lat. crūdus (Pușcariu 417; Candrea-Dens., 412; REW 2342; DAR);
cf. it.,
sp. crudo, prov.,
fr.,
port. cru. –
Der. crudac, adj. (fraged);
cruzime (
var. înv. cruzie),
s. f. (
înv., copilărie; cruzime, ferocitate);
crudătate, s. f. (cruzime), ar putea reprezenta
lat. cruditatem, este
înv.;
cruzătură, s. f. (fruct necopt);
crudelitate, s. f. (cruzime; cruditate), care apare o singură dată la Dosoftei,
der. neol. din
lat. – Din
rom. provine
săs. krud(ich) „crud”.
crud (Dicționaru limbii românești, 1939)crud, -ă adj., pl.
zĭ, de (lat.
crudus, din
*crúidus, d.
cruor, sînge; it. sp.
crudo, pv. fr.
cru, pg.
crû. V.
crunt). Cu sînge, nefert [!], neprăjit, necopt, vorbind de mîncare de carne, apoĭ de oŭă, legume ș. a. Necopt de soare, nematur:
poame crude. Fig. Feroce, căruĭa-ĭ plac suferințele altuĭa:
pedeapsă crudă. Tînăr, fraged:
trup crud, minte crudă. Munt. Crudă pe vatră, lehuză (adică „nu destul de coaptă p. a umbla”). Adv. Cu cruzime.
crud (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crud adj. m.,
pl. cruzi; f. crúdă, pl. crúdecrud (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crud a.
1. care se desfată la suferințele altuia;
2. foarte strașnic;
pedeapsă crudă; 3. necopt:
poame crude; 4. fig. fraged:
un tânăr de vârstă crudă PANN;
minte crudă. [Lat. CRUDUS].
crud (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRUD, -Ă, cruzi, -de, adj. I. 1. (Despre alimente) Care n-a fost (suficient) supus acțiunii focului; nefiert, nefript, necopt (suficient).
2. (Despre fructe) Neajuns la maturitate; verde. ♦ (Despre plante sau părți ale lor) Care este încă în dezvoltare; fraged. ♦ (Despre ființe) În vârstă fragedă, tânăr; plăpând.
3. (Despre unele materiale) Brut, neprelucrat.
II. Fig. 1. (Despre ființe și manifestările lor) Care simte plăcere când vede pe altul suferind; neomenos, nemilos. ♦ Neîndurător, implacabil.
2. Violent, sângeros, intens.
Luptă crudă. —
Lat. crudus.