cruditate - explicat in DEX

cruditate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRUDITÁTE, crudități, s. f. 1. Însușirea de a fi crud. 2. (Concr.: la pl.) Fructe, legume proaspete, verdețuri. – Din fr. crudité.

cruditate (Dicționar de neologisme, 1986)
CRUDITÁTE s.f. 1. (Rar) Calitatea a ceea ce este crud. ♦ (Fig.) Vorbă grosolană, mojicie. 2. (la pl.) Fructe, legume proaspete, verdețuri. [Cf. fr. crudité].

cruditate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CRUDITÁTE s. f. 1. calitatea a ceea ce este crud. ◊ (fig.) vorbă grosolană, mojicie. 2. (pl.) fructe, legume proaspete. (< fr. crudité)

cruditate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cruditáte f. (ca și crudătate, după fr. crudité). Starea lucruluĭ crud: cruditatea fructelor. Cruditatea umorilor, starea umorilor răŭ mistuite. Fig. Vorbă prea liberă: a vorbi cruditățĭ.

cruditate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cruditáte (însușire) s. f., g.-d. art. cruditắții

cruditate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cruditate f. cruzime, aplicată mai ales expresiunilor.

cruditate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRUDITÁTE, (2) crudități, s. f. 1. Însușirea de a fi crud. 2. (Concr.; la pl.) Fructe, legume proaspete, verdețuri. — Din fr. crudité.