creditare - explicat in DEX

creditare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CREDITÁRE, creditări, s. f. Acțiunea de a credita și rezultatul ei. ◊ Creditarea taxelor vamale = amânarea efectuării plății taxelor vamale cu condiția prezentării de garanții și a plății unor dobânzi aferente. – V. credita.

creditare (Dicționar de neologisme, 1986)
CREDITÁRE s.f. Acțiunea de a credita; acordare de credit. [< credita].

creditare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
creditáre s. f., g.-d. art. creditắrii; pl. creditắri

creditare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CREDITÁRE, creditări, s. f. Acțiunea de a credita și rezultatul ei. ◊ Creditarea taxelor vamale = amânarea efectuării plății taxelor vamale cu condiția prezentării de garanții și a plății unor dobânzi aferente. — V. credita.