credita - explicat in DEX

credita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CREDITÁ, creditéz, vb. I. Tranz. 1. A acorda sau a deschide cuiva un credit (1); a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit. 2. A face o înregistrare în creditul unui cont. – Din fr. créditer.

credita (Dicționar de neologisme, 1986)
CREDITÁ vb. I. tr. A acorda, a deschide (cuiva) un credit. [< fr. créditer].

credita (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CREDITÁ vb. tr. 1. a acorda (cuiva) un credit (1); a vinde cuiva pe credit. ◊ (fig.) a arăta cuiva considerație, stimă. 2. (cont.) a înregistra creditul unui cont. (< fr. créditer)

credita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
creditá (a ~) vb., ind. prez. 3 crediteáză

credita (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
creditá v. a înscrie într’un registru ceea ce s’a primit dela cineva.

credita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CREDITÁ, creditéz, vb. I. Tranz. 1. A acorda sau a deschide cuiva un credit (1); a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit. 2. A face o înregistrare în creditul unui cont. — Din fr. créditer.