credinți(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CREDINȚÍ,credințésc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) logodi. – Din credință.
credinți(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !credințí(a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se credințéște, imperf. 3 sg. se credințeá; conj. prez. 3 să se credințeáscă
credinți(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CREDINȚÍ,credințésc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) logodi. — Din credință.