credibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREDIBILITÁTE s. f. Însușire a unui lucru de a putea fi crezut. – Din
fr. crédibilité.credibilitate (Dicționar de neologisme, 1986)CREDIBILITÁTE s.f. Însușire a unui lucru de a putea fi crezut. [Cf. fr.
crédibilité].
credibilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CREDIBILITÁTE s. f. însușirea de a fi credibil. (< fr.
crédibilité)
credibilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*credibilitáte f. (d.
credibil). Calitatea lucruluĭ credibil.
credibilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)credibilitáte s. f.,
g.-d. art. credibilitắțiicredibilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)credibilitate f. ceea ce ne face să credem.
credibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CREDIBILITÁTE s. f. Însușire a unui lucru de a putea fi crezut. — Din
fr. crédibilité.