credincios - explicat in DEX

credincios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CREDINCIÓS, -OÁSĂ, credincioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este demn de încredere, pe care te poți bizui; devotat, fidel unei persoane; nestrămutat, statornic față de un angajament, de o idee, de o cauză. 2. Care crede în existența lui Dumnezeu și se conformează practicilor religioase. – Credință + suf. -ios.

credincios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
credinciós adj. m., pl. credincióși; f. credincioásă, pl. credincioáse

credincios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
credincios a. și m. 1. care crede sau are credința: 2. care merită încredere; 3. care tine credința, care rămâne statornic.

credincios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CREDINCIÓS, -OÁSĂ, credincioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este demn de încredere, pe care te poți bizui; devotat, fidel unei persoane; nestrămutat, statornic față de un angajament, de o idee, de o cauză. 2. Care crede în existența lui Dumnezeu și se conformează practicilor religioase. — Credință + Suf. -ios.

credincĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)
credincĭós, -oásă adj. și s. (d. credință). Fidel, în care te poțĭ încrede: credincĭos cuĭva. Fidel, care crede în ceva: credincĭos luĭ Dumnezeŭ.