credibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREDÍBIL, -Ă, credibili, -e, adj. Care poate fi crezut; verosimil. – Din
lat. credibilis, -e.credibil (Dicționar de neologisme, 1986)CREDÍBIL, -Ă adj. Care poate fi crezut; verosimil. [Cf. lat.
credibilis].
credibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)CREDÍBIL, -Ă adj. care poate fi crezut; verosimil. (< fr.
crédible, lat.
credibilis)
credibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*credíbil, -ă adj. (lat.
credibilis). Care poate fi crezut:
vorbă credibilă.credibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)credíbil adj. m.,
pl. credíbili; f. credíbilă, pl. credíbilecredibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)credibil a. ce poate fi crezut.
credibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CREDÍBIL, -Ă, credibili, -e, adj. Care poate fi crezut; verosimil. —
Din lat. credibilis.