cornaci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORNÁCI1, cornaci, s. m. Plantă erbacee acvatică cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe, fructe negre-cenușii, având două-patru coarne și semințe comestibile (
Trapa natans). –
Corn1 +
suf. -aci.cornaci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORNÁCI2, -CE, cornaci, -ce, adj. (Despre animale) Cu coarne lungi. –
Corn1 +
suf. -aci.cornacĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)cornácĭ m., pl. tot așa (d.
corn). Cornar.
Dun. Pl. Cĭuline, colțanĭ. V.
colțan.cornaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cornáci1 adj. m.,
pl. cornáci; f. sg. și
pl. cornácecornaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cornáci2 s. m.,
pl. cornácicornaci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORNÁCI1, cornaci, s. m. Plantă erbacee acvatică cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe, fructe negre-cenușii, având două-patru coarne și semințe comestibile
(Trapa natans). — Corn1 +
suf. -aci.cornaci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORNÁCI2, -CE, cornaci, -ce, adj. (Despre animale) Cu coarne lungi. —
Corn1 +
suf. -aci.