cornaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORNÁJ s. n. 1. Zgomot produs de trecerea aerului prin căile respiratorii (laringe, bronhii, trahee), îngustate din cauza unor leziuni, a unor infecții etc.
2. Sforăiala care se aude la cai când sunt goniți la galop. – Din
fr. cornage.cornaj (Dicționar de neologisme, 1986)CORNÁJ s.n. Zgomot patologic care însoțește respirația în unele maladii. ♦ Sforăiala care se aude mai ales la cai când sunt goniți la galop. [< fr.
cornage].
cornaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORNÁJ s. n. 1. zgomot patologic care însoțește respirația în unele maladii. 2. sforăială care se aude la cai când sunt goniți la galop. (< fr.
cornage)
cornaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cornáj s. n.cornaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORNÁJ s. n. 1. Zgomot patologic produs de trecerea aerului prin căile respiratorii (laringe, bronhii, trahee), îngustate din cauza unor leziuni, a unor infecții etc.
2. Sforăială care se aude la cai când sunt goniți la galop. — Din
fr. cornage.