cornac - explicat in DEX

cornac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORNÁC, cornaci, s. m. Persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, p. ext., alte animale. – Din fr. cornac.

cornac (Dicționar de neologisme, 1986)
CORNÁC s.m. (Rar) Conducător de elefanți sau (p. ext.) de alte animale în India. [< fr. cornac, cf. port. cornaca].

cornac (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORNÁC s. m. conducător de elefanți sau de alte animale, în India. (< fr. cornac)

cornac (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cornác m. (fr. cornac, d. singalezu kurawa-nayaka, șef de grajd). Îngrijitor și conductor al unuĭ elefant.

cornac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cornác s. m., pl. cornáci

cornac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cornac m. conducător de elefanți.

cornac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORNÁC, cornaci, s. m. Persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, p. ext., alte animale. — Din fr. cornac.