cornacĭ - explicat in DEX

cornaci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORNÁCI¹, cornaci, s. m. Plantă erbacee acvatică cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe, fructe negre-cenușii, având două-patru coarne și semințe comestibile (Trapa natans). – Corn¹ + suf. -aci.

cornaci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORNÁCI², -CE, cornaci, -ce, adj. (Despre animale) Cu coarne lungi. – Corn¹ + suf. -aci.

cornacĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
cornácĭ m., pl. tot așa (d. corn). Cornar. Dun. Pl. Cĭuline, colțanĭ. V. colțan.

cornaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cornáci¹ adj. m., pl. cornáci; f. sg. și pl. cornáce

cornaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cornáci² s. m., pl. cornáci

cornaci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORNÁCI¹, cornaci, s. m. Plantă erbacee acvatică cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe, fructe negre-cenușii, având două-patru coarne și semințe comestibile (Trapa natans). — Corn¹ + suf. -aci.

cornaci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORNÁCI², -CE, cornaci, -ce, adj. (Despre animale) Cu coarne lungi. — Corn¹ + suf. -aci.