corintian - explicat in DEX

corintian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORINTIÁN, -Ă, corintieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Corintic. 2. S. m. și f. Locuitor al Corintului. [Pr.: -ti-an] – Din fr. corinthien.

corintian (Dicționar de neologisme, 1986)
CORINTIÁN, -Ă adj. Corintic. [Pron. -ti-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. corinthien].

corintian (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORINTIÁN, -Ă adj. corintic. (< fr. corinthien)

corintian (Dicționaru limbii românești, 1939)
*corintián, -ă adj. și s. Locuitor, lucru din Corint. Ordinu corintian, cel maĭ bogat din ordinele arhitectonice.

corintian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corintián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. corintiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. corintiánă, pl. corintiéne

corintian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
corintian a. din Corint: ordin corintian, cel mai bogat dintre cele 5 ordine de arhitectură greacă, în care capitelul e ornat de două rânduri de frunze de acant.

corintian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORINTIÁN, -Ă, corintieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Corint. 2. Adj. Corintic. [Pr.: -ti-an] — Din fr. corinthien.