corinteu - explicat in DEX

corinteu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORINTÉU, corintei, s. m. (Maghiarism reg.) Persoană care spune chiuiturile la o nuntă. – Din magh. kurjantó.

corinteu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
corintéu (corintéi), s. m. – Flăcău care îl însoțește pe mire la nunțile populare. Mag. kurjantó „crainic” (Drăganu, RF, II, 74; Dacor., V, 896).

corinteu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corintéu (reg.) s. m., art. corintéul; pl. corintéi, art. corintéii

corinteu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORINTÉU, corintei, s. m. (Reg.) Persoană care spune chiuiturile la o nuntă. — Din magh. kurjantó.