corion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORIÓN, corioane, s. n. 1. Înveliș extern al embrionului la vertebratele superioare.
2. Strat profund al pielii, în care se găsesc vase sanguine și nervi. [
Pr.:
-ri-on] – Din
fr. chorion.corion (Dicționar de neologisme, 1986)CORIÓN s.n. Învelișul exterior al embrionului la vertebratele superioare. [Pron.
-ri-on, pl.
-nuri, var.
corium s.n. / < fr.
chorion, cf. lat.
corium < gr.
chorion – piele].
corion (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORIÓN s. n. 1. membrană externă a oului fecundat. 2. porțiune profundă a dermei, caracterizată printr-un mare număr de fibre colagene organizate în fascicule. (< fr.
chorion)
corion (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CORIÓN (‹
fr.; {s}
gr. khorion „placentă”)
s. n. 1. (
EMBRIOL.) Înveliș extern al embrionului la vertebratele superioare; la reptile și păsări se unește cu alantoida, iar mamifere vilozitățile sale, care pătrund în pereții uterului, formează placenta.
2. (
HIST.) Stratul profund al pielii format din țesut conjunctiv, vase sanguine, limfatice și terminații nervoase libere ori sub formă de corpusculi. ♦ Strat conjunctiv profund al unei membrane mucoase sau seroase situat sub celulele epiteliale. ◊
C. ovular = membrana externă a ovulului (zona pelucidă).
corion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!corión (-ri-on) s. n.,
pl. corioánecorion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORIÓN, corioane, s. n. 1. Înveliș extern al embrionului la vertebratele superioare.
2. Strat profund al pielii, în care se găsesc vase sangvine și nervi. [
Pr.: -
ri-on) — Din
fr. chorion.